Viaţa lui Ellen White de D.M. Canright

Capitolul 5 - Unde e acum "duhul lor de profeţie"?


De la începutul istoriei lor, adventiştii de ziua a şaptea au pretins că ei sunt rămăşiţa bisericii din Apoc. 12:17, deoarece aveau un profet printre ei; adică pe doamna E.G. White. Au insistat mereu că ei au "darul profeţiei" (Apoc. 19:10). Atunci când cei ce s-au opus părerilor lor au argumentat că avem "duhul profeţiei" în scrierile profeţilor păstrate în Scriptură, au negat, şi au argumentat  într-un mod cât se poate de dogmatic că a avea duhul profeţiei înseamnă acolo a avea un profet viu în biserică. Dar profetul lor a murit. Unde e acum "duhul lor de profeţie? Conform unui argument foarte folosit, nu au un duh de profeţie, şi prin urmare nu pot fi rămăşiţa bisericii din Apoc.12:17. Moartea lui Ellen White le-a distrus argumentul.

Dacă spun acum că au duhul profeţiei în scrierile lor, ei admit ce-au negat întotdeauna; şi anume că scrierile profeţilor conţin duhul profeţiei. Dacă au duhul profeţiei în scrierile  lăsate de profetul lor, atunci întotdeauna am avut duhul profeţiei în scrierile lăsate de profeţii Bibliei. Toţi cei care au Biblia şi cred în ea, au duhul profeţiei în scrierile din ea. Prin urmare, pretenţia adventiştilor de ziua a şaptea că ei sunt singurul trup de creştini care au duhul profeţiei s-a dovedit a fi falsă prin propriile lor cuvinte. Prima lor teorie referitoare la duhul profeţiei i-ar obliga să facă rost imediat de un alt profet în viaţă sau să renunţe la argumentul lor în favoarea  "duhului profeţiei" pe care se presupune c l-a avut doamna White. Acest lucru le-ar distruge întreaga lor teorie referitoare la acest subiect.

Timp de şaptezeci de ani, au pretins c sunt rămăşiţa bisericii din Apoc.12:17, deoarece aveau un profet viu în biserică. Dar acum profetul lor e mort şi nu au altul pentru a prelungi "duhul profeţiei." Sunt în aceeaşi situaţie cu celelalte biserici şi, conform propriului lor argument, nu pot fi acum rămăşiţa bisericii. Conform Scripturii "Poporul piere din lipsă de descoperire" iar argumentul lor principal era că trebuiau să existe viziuni, viziuni ale unui profet în viaţă, pentru ca oamenii să fie în siguranţă şi să nu piară. Acum, singura persoană care, în opinia lor, a avut viziuni adevărate, a murit. Şi unde sunt acum viziunile fără de care piere poporul?

Autorul îi rămâne îndatorat liderului A.T. Jones, fost redactor al ziarului bisericii lor Review and Herald, pentru firul logic şi argumentele prezentate aici. El a respins punctul lor îngust de vedere referitor la acest subiect şi a ost înlăturat fără a fi ascultat şi fără drept de apel.

Până în ultimul moment, au apelat mereu la doamna White pentru a rezolva noi probleme care se tot iscau printre ei. Chiar la sfârşitul vieţii sale, i-au încredinţat toate disputele doctrinare care cauzau diviziuni între liderii lor. Odată cu trecerea timpului, cine va rezolva acum noile probleme şi întrebări care apar mereu în lucrarea lor? Vor trebui să fie rezolvate de oamenii lor neinspiraţi, dispuşi greşelii, la fel ca şi în celelalte biserici. Prin urmare, au aceleaşi şanse să greşească, la fel ca şi celelalte biserici.


Previous Capitolul Next Capitolul BACK HOME