În Biblie  nu există nici un exemplu în care un profet să profite de inspiraţia lui pentru a se îmbogăţi. Profeţii Bibliei în general munceau din greu, aveau puţin şi mureau săraci. Doamna White şi soţul ei au fost săraci la început. Ea spune: "Am intrat în lucrare fără nici un ban. " (Mărturii, Vol. I., p. 75). Dar, de îndată ce au devenit lideri, şi-au comercializat lucrarea şi au reuşit să se întreţină bine. În curând trăiau abundent şi foloseau mijloacele pe care le aveau cu multă generozitate pentru ei înşişi. Aveau mereu cele mai bune lucruri din belşug. Oriunde mergeau, cereau să fie slujiţi cât mai bine. La o tabără de la început din Michigan l-au trimis pe fiul lor Edson prin tabără să strige: "Cine are un pui pentru mama? Mama vrea un pui." Doamna White se îmbrăca elegant şi avea în general un număr de slujitori care s-o servească.

Când a murit liderul White, se spune că a lăsat cam $15,000 sau $20,000. A profitat de poziţia lui pentru a obţine beneficii financiare pentru el şi familia lui iar ea l-a ajutat prin revelaţiile ei. Ea primea un salariu mai mare decât majoritatea liderilor din denominaţie; primea bani pentru toate articolele apărute în ziarele importante ale denominaţiei (în timp ce alţii contribuiau cu articole pe gratis); şi pe deasupra, primea un venit mare ce creştea mereu din drepturile de autor ale cărţilor ei. Timp de câţiva ani înainte de moartea ei, datorită „poziţiei privilegiate” pe care o ocupa în biserică, primea o sumă mai mare pentru drepturile de autor decât primeau alţi autori din denominaţie.

Iată un exemplu al modului în care s-a folosit de revelaţiile ei pentru a face bani: În 1868, liderul White a avut pe mână cărţi vechi în valoare de câteva mii de dolari, care erau bunuri fără valoare, deoarece nu se mai vindeau şi erau depăşite. A improvizat un plan pentru a strânge „fonduri de cărţi”  pentru a distribui gratis cărţi şi tractate. A folosit acest fond pentru a cumpăra vechile cărţi ale lui şi ale soţiei sale. Când banii nu veneau destul de repede, ea a avut o revelaţie cu privire la acest lucru:

"De ce nu-şi trimit fraţii noştri partea pentru fondul de cărţi şi tractate? Şi de ce nu iau în serios liderii noştri această lucrare? . . . Nu vom avea pace în această privinţă. Oamenii noştri ni se vor alătura în lucrare. Vor veni fondurile. Şi vom spune acelor ce sunt săraci şi vor cărţi să-şi trimită comanda. . . Vă vom trimite un pachet ce conţine patru volume din 'Daruri spirituale' 'Cum să trăieşti' 'Apel către cei tineri' 'Apel către mame' 'Scrieri pentru Sabat' şi două tabele mari cu cheia explicaţiilor . . . şi vom lua patru dolari din fond"
(Mărturii Vol. I., p. 689).

Toate aceste cărţi erau ale lor. Au venit banii şi ei i-au luat pe toţi. Am fost acolo şi ştiu.

Doamna White avea cam douăzeci de cărţi inspirate. Au fost făcute toate eforturile posibile ca să se vândă toate. Prin toată autoritatea ei inspirată, obliga persoanele să cumpere toate aceste cărţi. Ascultaţi ce spune:

"Volumul 'Spiritul profeţiei şi „Mărturiile” trebuie să fie introduse în fiecare familie care ţine Sabatul.. . . Uzaţi-le citindu-le împreună cu toţi vecinii. . . Îndemnaţi-i să cumpere copii  . . Lumina atât de preţioasă ce vine de la tronul lui Dumnezeu e ascunsă sub un obroc. Dumnezeu îşi va trage poporul la răspundere pentru această neglijenţă. "
(Mărturii Vol. IV., p. 390, 391).

Vedeţi cum îşi laudă propriile cărţi! Aşa că normal că s-au vândut în cantităţi mari iar ea a avut mari câştiguri financiare. Drepturile de autor ale unei singure edituri (cea situată în Washington, D.C.) se ridicau la vreo  $8,000 sau mai mult decât profitul net al editurii pe anul 1911. Pentru o singură carte primea un drept de autor de vreo $4,000 iar pentru toate cărţile ei vreo $100,000. [Nota editorului: În valoarea din 1998, ceea ce se ridică la multe milioane de dolari]

În cartea sa "Trecut, prezent şi viitor" la pagina 367, ediţia din 909, fiul ei,  Edson White, o acuză pe doamna Eddy de "simonie" deoarece a profitat de sistemul ei pentru a face bani. Aceeaşi acuzaţie poate fi adusă şi doamnei  White. Dacă una a practicat simonia, la fel a făcut şi cealaltă.

Totuşi, doamna White nu era ea însăşi un bun manager de afaceri. I-a sfătuit pe fraţi să înceapă câteva proiecte de afaceri care s-au dovedit a fi mari pierderi financiare. Pe 8 iunie 1905, i-a scris liderului W.J. Fitzgerald, preşedintele conferinţei din Pennsylvania de est,  să "meargă înainte" şi să cumpere o anumită clădire din Philadelphia pentru un sanatoriu; "strânge orice bănuţ." Aşa a făcut. Instituţia s-a dovedit a fi un eşec, a fost închisă şi clădirea s-a vândut cu o pierdere de $60,000 pentru denominaţie.

Cam în acelaşi timp, a dat instrucţiuni asemănătoare pentru cumpărarea unei alte clădiri pentru un sanatoriu în Nashville, Tenn. Şi acesta a fost un eşec şi a adus o pierdere de $30,000.

Puţin mai târziu, la sfatul ei, denominaţia era înglodată într-o datorie de vreo $400,000 la Loma Linda, Cal., deşi în 1901 le spusese adepţilor ei să "alunge atragerea datoriilor ca şi cum ar alunga boala" şi că  "trebuie să alungăm datoriile cum alungăm lepra" ("Mărturii" Vol. VI., p. 211, 217). Instrucţiunile ei în conflict i-au aruncat pe lideri într-o mare perplexitate.

Nu după multă vreme de la moartea soţului ei, a început să fie strâmtorată din punct de vedere financiar, în ciuda venitului ei mare. Ani de zile a avut o grămadă de slujitori încât numai cheltuielile familiei se ridicau foarte mult. Se spune că a murit înglodată în datorii, deşi avea o casă mare şi o fermă în California, în valoare probabil de  $20,000 [Editorul: Acea fermă probabil că valorează azi o jumătate de milion de dolari], pe lângă drepturile de autor pentru numeroasele ei cărţi, care valorau alte mii de dolari. Pentru a-i slava imaginea, conferinţa generală şi-a asumat datoriile ei.

Doamna. White a dat instrucţiuni foarte precise referitoare al datoria editurilor de a plăti dreptul de autor (vezi Mărturii, Vol. V., p. 563-566). În ciuda instrucţiunilor ei clare, liderii denominaţiei intenţionează să întrerupă de tot pe cât este posibil, plata drepturilor de autor. Exemplul pe care l-a dat în acest caz se pare că i-a întors împotriva plăţii şi i-a făcut să treacă cu vederea atât instrucţiunile ei cât şi drepturile de autor.